Identitate transilvaneana in context european
Icoana pe sticla este, in Transilvania, prin excelenta, o icoană taraneasca. “Icoana taraneasca
e o categorie generica ce ascunde o multitudine de influente, expresii si stiluri asimilate, traite si asezate pe
suprafata de lemn, sticla, panza sau piatra, in diferite zone si diferite momente ale istoriei taranului (oare cand
incepe istoria taranului?!…) cu un duh aparte, unic si inconfundabil prin directitatea sa. Din punct de vedere
etnografic, icoana pe sticla, mai precis icoana
pictata pe dosul sticlei, este ocategorie a artei populare, un “gen al artei populare practicat
aproape exclusiv in Transilvania si care trebuie pus in legatura cu unele influente venite din Europa centrala, pe
filiera Bavaria-Austria-Boemia, in cursul sec. XVII şi XVIII, precum si cu mestesugul ceramicii, dar si al sticlei,
adus de habani, o secta religioasa originara din Boemia, venita si stabilita in Transilvania, in partile Albei mai
ales, cam in aceeasi epoca”. Din punct de vedere tematic, icoana pe sticla asociaza uneori reprezentarilor
religioase elemente laice legate de viata si preocupările taranesti, precum si unele inspirate din folclorul local.
De asemenea, elementele orientale si occidentale se impletesc intr-o sinteza originala. Icoana pe sticla trebuie
lecturata in spatiul pentru care a fost ea conceputa initial, acesta fiind atat casa traditionala, cat si biserica
din sat. Icoana pe sticla. O traditie europeana. Picturile pe sticla au ocupat un loc de onoare in casele taranilor
care le considerau intermediari intre viata pamanteasca si cea eterna din rai. Picturile pe sticla insirate in
camera erau pentru taranul analfabet o importanta Carte Sfanta. La loc de cinste erau icoana Maicii Domnului cu
Pruncul, cea a Mantuitorului: Pantocrator sau cu vita, Sfanta Treime, sfinti protectori precum Sfantul Nicolae,
ocrotitorul familiei, Sfantul Gheorghe-al pamantului, Sfantul Ilie-al recoltei, Sfantul Dumitru-al pastoritului,
Sfantul Haralambie, aparator de boala s.a.; deci aceste icoane nu pot avea o existenta autonoma in afara
contextului lor. Si fie ca este vorba despre tarani din Transilvania sau despre tarani din Europa Centrala, din
secolul XVIII si pana în primajumatate a sec. XX, icoanele acestea pe sticla au avut un rol bine definit. In acest
sens, Stanisław Witkiewicz face o descriere detaliata a casei taranesti din Muntii Tatra, referindu-se mai
intai la pictura: „Un perete intreg”, scria el, „este acoperit cu picturi pe sticla, ingrozitoare, dar originale,
in contrast, datorita caracterului intunecat si nesofisticat, cu litografiile germane batatoare la ochi si
de proasta calitate, asezate langa ele.” In pictura pe sticla se foloseau culori pregătite manual, de obicei
cu pigmenti si ulei de in. Inainte de inceperea picturii, sticla era curatata cu atentie de orice pete de grasime.
Aceasta tehnica asigura o rezistenta considerabila si impiedica exfolierea stratului pictural. Sticla folosită la
pictura avea o suprafata dura, unduitoare si plina de balonase de aer, caci trebuie avut in minte ca materialul
pictorilor era reprezentat de sticla nefolosita, din cauza faptului ca era defectuoasa. Defectele sticlei mareau
valoarea picturii, desi fara intentie. Acestea reflectau lumina intr-un mod neregulat, ceea ce producea efecte
speciale. Diferit fata de icoanele din Europa Centrala, in Transilvania s-au folosit mai ales la Nicula si culori
tip tempera obtinute din pigmenti naturali. Esentiala este si utilizarea foitei de aur sau aurii, respective
argintii.
|
BluePink 
